Eram la teatru , actorii se jucau aruncând cuvinte mute . Stăteam uitându-mă , se lipea de mine o stare de ușoară melancolie . Începeam să văd prin ochii actorilor , era ciudat . O fetiță de lângă mine parcă începea să plângă . Se vedea pe obrajii ei calzi cum curgeau lacrimile reci . După ce a trecut , aproximativ jumătate de oră , toată sala era îi picioare aplaudând . Nu știam sigur ce se întâmpla .
M-am ridicat și eu , aplaudând . Actorii au reușit să transmită ceea ce au vrut să transmită , o bucată de viață în viziunea lor , unde totul se termina îi lacrimi de fericire și culori ,, roz ,, .
A fost frumos , a fost o experientă noua , am văzut lumea prin ochii altor oameni.
