Iarna pe ulita
Iarna, gratioasa ca o printesa cu inima inghetata, isi asaza rochia ei lunga formata din mici fulgisori peste sat. Zapada imaculata si cristalina seamana cu o plapuma peste satul adormit. Copacii arata ca niste fantasme in lumina discreta a lunii. Padurea pare fara viata. Doar fumul abundent de pe hornurile caselor da putina viata naturii.
Fulgii de nea, ca de portelan, danseaza in vazduhul azuriu. Ei incearca sa-si puna in valoare pelerinele lor subtiri si dantelate. Se pregatesc pentru urmatorul vals, armonios si elegant.
Vantul hoinar trece, nepasator, peste Taramul Inghetat al Reginei Iarna. Sufla tot ce ii sta in cale, devenind din ce in ce mai capricios cu fiecare mila strabatuta. In unele zone mai izolate, toata natura este neclintita.
Pe ulita, copiii, asemanatori cu niste mielusei, sar si se joaca in omatul crescut. Acum, ulita nu se mai poate contura, deoarece troienii de zapada inalti ca niste munti au acoperit totul. Cararea este alunecoasa, cu mult polei si ghetus, pe care copiii patineaza, chiar daca unii mai cad in fund. Rasetele lor parca mai dezgheata aceasta atmosfera rece. Ulita a devenit in scurt timp un loc de joaca pentru toti copii din vatra satului.
Iarna poate modela peisaje uimitoare.
