Mama este fiinta cea mai iubita si admirata din toata lumea, in primul rand pentru ca ne-a dat viata. Aceasta legatura speciala intre copil si mama se formeaza de cand ne aflam in burtica ei. Acolo ..unde incepe sa se contureze finta noastra,sufletul nostru minuscul, trupusorul nostru firav si gingas.
Ne tine in pantec noua luni de zile, vorbeste cu noi chiar daca suntem acolo in burtica ei si nu ne vede, ci doar ne simte ca suntem acolo si miscam cate un pic, ne mangaie duios cand suntem agitati si ne canta frumos atunci cand crede ca avem nevoie.
Uneori ne spune povesti si asteapta sa treaca timpul,sa ne nastem si sa ne vada chipul nostru mititel si firav. Se teme pentru noi...oare cum vom arata?oare va fi usor sau greu?
Cauta cat mai multe informatii despre nastere si despre tot ce implica procedeele nasterii ca sa ne aduca pe aceasta lume cat mai sanatosi. Framantarile ei sunt multe : oare cum voi naste,unde,cu cine,cat va dura,oare cat de mult o sa tina,o sa doara mai mult sau mai putin?
Mai ales atunci cand inca nu a trecut prin asa ceva. Ce sa-mi iau cu mine la spital si cum va arata oare bebelusul meu? Multe intrebari la care cauta raspuns...
Dupa nastere, epuizata dupa atatea ore de chin, mama are puterea de a zambi si abia asteapta sa tina in brate aceea creatura micuta si gingasa de care a avut atata grija in burtica. Bucuria si inplinirea ei atinge cote maxime atunci cand, in sfarsit, dupa atata timp, ne tine in brate acolo, aproape de imima ei, ne alapteaza si ne atinge pentru prima oara.
