Poetul considera durerea ,,pragul de sus" al tuturor relelor și ca peste acesta nu există ceva mai rău sau mai grav. Dacă a făcut această afirmație, înseamnă ca durerea ia pătruns deja în suflet și face această mărturisire ca un fel de alinare. Adică, dacă a cunoscut deja durerea de acum încolo nu i se mai poate întâmpla ceva mult mai rău.