Un profesor e un zidar Mereu alăturea de noi, Mereu pe şantierul vieţii Ca să înalţe vremuri noi. Un profesor e un zidar. Zideşte ziua cea de mâine. Şi sufletul şi inima La temelia ţării pune. Un profesor e un artist Ce modelează caractere. El zi de zi şi an de an, Găseşte forţă şi putere Ca să cioplească în lut viu Cu vorba-i blândă şi sfătoasă. Lucrarea lui e cea mai bună, Cea mai de preţ, cea mai frumoasă. Deci, dacă urci la cârma ţării Un pic te uită înapoi, Priveşte-i chipul luminat, Priveşte-l, grijile-i vin roi, Ca să-l atace, să-l doboare, Dar el se ţine, cât de greu N-ar fi să-i fie, în picioare, Doar în picioare stă mereu. Închină-te în faţa lui, Căci are-n plete flori de nea Şi poate una dintre ele, I-ai pus-o-n plete tu cândva.
