Codrule cu frunza verde
De mult omul nu te mai vede !
Inainte te slavea
In versuri te lauda,
Si de tine grija-avea.
Dar acum s-anstrainat,
A plecat si de la sat,
S-a dus la oras cu lucrul,
Nu-i mai pasa decat banul !
Unde esti tu Eminescu
Sa ne-nveti sa iubum codrul,
Ca acum omul nu-l vede
Ca-l trateaza ca pe lemne !
Codrule, codrutule,
Mai rezisti dragutule ?
