Vazand ca in fiecare an oarecine fura merele de aur din gradina, imparatul puse sa se inalte in jurul gradinii un gard electrificat inalt pana la nori.
La venirea noptii, zmeul se repezi catre pomul cu mere de aur, fara sa aiba stire de masurile de siguranta luate de imparat. Izbindu-se de gard, fu azvarlit cale de trei poste inapoi. Zadarnic incerca de zeci de ori, caci nu reusi decat sa cada la pamant, stors de vlaga si flamand.
Intr-un tarziu, aproape de ivirea zorilor, zmeul intelese ca nu mai poate manca mere de aur. Deznadajduit, se tranti la pamant si incepu sa planga cu lacrimi amare.
