Deodată, în fața mea s-a oprit o copilă, o adolescentă, poate o tânără. Experiența de rătăcitor mă învățase că în lumile noi nimic nu-i mai greu de intuit ca vârsta. Se oprise și mă privea drept în ochi. Avea gâtul de lebădă, iar părul roşcat.
– Îți place? mi-a spus în loc de orice introducere.
– De unde ştii? am întrebat-o în același stil familiar.
– Eşti un rătăcitor, nu-i aşa? Un explorator perpetuu. Izolat, serios şi puțin suficient, nu-i aşa?
Ce să-i fi răspuns? Că un exuberant nu poate fi rătăcitor solitar, că un tânăr sociabil n-ar fi în stare să navigheze decenii spre a transmite din an în an Pământului părăsit pe veci câteva date despre un colţ de galaxie? Că tocmai pentru o astfel de carieră am fost modelat?
A reluat singură:
– Nu-i nevoie de nici un răspuns. Îmi ajunge surâsul, tot ce are un solitar mai de preţ.
Am continuat împreună promenada matinală. Fata nu voia să-şi dezvăluie numele.
– Ce rost ar avea? Mâine pleci şi numele meu va pieri odată cu tine. Numeşte-mă cum vrei. Numele meu o să-ți aparțină. Nu vei avea decât să-l uiț. 1. Transcrie ,din textul dat , cate un predicat verbal exprimat prin verb la: Indicativ: prezent, perfect compus, mai-mult-ca-perfect, imperfect , viitor. Si acum la Cnjunctiv: prezent , perfect. Va rog ajutati-ma!!!!
prezent : stii perfect compus : s-a oprit, am intrebat ma-mult-ca-perfect : invatase imperfect : voia viitor : va pieri conjunctiv prezent : sa navigheze conjunctiv perfect : sa fi raspuns
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!
