Omul se afla in comuniune cu natura inca din cele mai vechi timpuri. In trecut, natura ajuta omul si omul ajuta natura.Daca ne gandim bine, natura ne-a ajutat sa evoluam fara sa vrem. Cu ajutorul ei a fost descoperit focul care acum este deja un lucru banal, dar indispensabil. Daca acel fulger nu ar fi lovit in locul potrivit, nu se stie cand ar fi fost descoperit focul.Tot in trecut, omul mentinea un circuit bionatural fara sa-si dea seama: vana cat avea nevoie, taia copaci doar pentru a-si face colibe sau a intretine un foc. Nu se faceau excese.In prezent, insa, predomina ideea de “mai mult, mai mare, mai scump”. Omul incepe sa dezechilibreze echilibrul natural, construind excesiv, micsorand spatiul pe care vegetatia si animalele salbatice il detin. Din pacate insa, acestea nu ne pot da in judecata, ceea ce din punctul meu de vedere este o nedreptate.Natura are nevoie de un avocat care sa o apere in instanta, chiar daca porneste cu un handicap. Iar singurii care o pot ajuta suntem chiar noi, care trebuie sa luam atitudine impotriva celorlalti si sa restabilim echilibrul.
