Cerul împânzit de pânze de păianjen 'scutură' raze melancolice către pământ. Din depărtări, vântul calm şi înțelegător 'a venit' să mângâie pământul. Firele de iarbă se hotărăsc că 'vom avea', în timpul nopții o ploaie de stele căzătoare, iar florile îşi apleacă cupolele parfumate în speranță că o să le 'iei' acasă sa le plantezi într-un ghiveci. Timpul trecător 'este' unul dintre fenomenele care zboară printre amintiri şi ne roagă să-l 'luăm' din clepsidra de argint ce îl ține captiv. O pasăre cu aripi stropite cu sclipici 'privea' pierdută spre orizont, sperând că aripile distruse de oboseală o vor putea duce peste limite. Hai te rog dă-mi coroniță.
