Cruciada 1 - Deși cererile de ajutor ale împăratului bizantin Alexios Comnenul nu chemau neapărat spre război sfânt, deși situația creștinilor aflați sub stăpânirea selgiucida nu era dramatică și pelerinii de la Sfantul Mormânt nu aveau de suferit, în 1095 în Occident era creat un climat favorabil ideii unei expediții împotriva necredincioșilor. / În iarna lui 1095, papa Urban al II-lea lansează chemarea la luptă pentru eliberarea mormântului lui Christos de la Ierusalim, promițând iertarea păcatelor pentru cei ce raspund pozitiv. / Reacția este extraordinară , în căutarea mântuirii, mulțimi nenumărate de oameni din toate straturile societății pornesc la drum, cu un entuziasm nu întotdeauna dublat de o pregătire adecvată. Participații la ,,cruciada săracilor" cum a mai fost numită această cruciada a fost condusă de clericul Petru Eremitul și de cavalerul sărac Gautier fara Avere. Drumul până în Bizanț este marcat de violente împotriva evreilor și de jafuri. Împăratul bizantin îi va debarca pe violenții cruciați în Asia Mică unde vor fi masacrați de turci.
