Comisul Ionita le spune
calatorilor ca atunci cand era tanar, a poposit la Hanul Ancutei si a intalnit
un boier. Din vorba in vorba, i-a prezentat acestuia problema sa legata de o
bucata de pamant, pentru care a hotarat sa mearga la Voda sa-i faca dreptate.
Boierul l-a ascultat cu atentie si apoi l-a
intrebat ce s-ar intampla daca Voda nu i-ar face dreptate. Comisul i-a raspuns
imediat ca Voda ar trebui sa-i pupe iapa la coada.
Ajuns la curtea domneasca, comisul i se
infatiseaza umil domnitorului si isi cere dreptatea. Cand Voda i s-a adresat,
comisul si-a dat seama ca acesta era boierul de la han. Incurajat de situatie,
i-a prezentat actele sale si Voda si-a dat seama ca avea dreptate. Comisul, impresionat
de atitudinea domnitorului, s-a asezat in genunchi. Voda i-a spus sa se ridice
si l-a intrebat ce-ar fi fost daca nu-i facea dreptate. Ionita i-a spus ca el
nu si-ar fi luat vorba inapoi.
Comisul Ionita isi incheie povestirea,
atragandu-le atentia calatorilor asupra originii nobile a calului sau. In final
le promite o noua istorisire.
