Un copil se plimba prin curtea scolii. A vazut langa radacina unui stejar o furnica. Baiatul a vrut sa o calce, insa aceasta ii zise:
-De ce vrei sa ma calci? Tie ti-ar placea daca un urias te-ar calca pe tine? Parintii tai er fi distrusi. Asa ar fi si parintii mei daca tu ma calci.
-Dar tu esti doar o furnica neinsemnata. Cui ii pasa ca un nimic ca tine a murit?
-Dar tu? Cui i-ar pasa daca tu ai muri? Ai multi oameni care tin mult la tine. Si la fel am si eu furnici care tin la mine si care nu si ar putea imagina cum ar fi daca eu nu as exista. Ai mila de mine, lasa-ma sa plec!
-Nu!
A incercat sa o calce pe furnica, dar acesta fugi. Dupa putin timp, ea se intoarse cu o mie de furnici. Speriat, elevul spuse:
-Imi pare atat de rau! Te rog iarta-ma! Vreau sa fim prieteni!
Dar era prea tarziu.
-Nu pleca, te rog. Vreu sa ma imprietenesc cu toate o mie!
Furnicile plecara, iar baiatul incepu sa planga, mustrat de constiinta.
