Vis de copil
A fost odată ca niciodată o
fetiţă ca oricare alta: nici mai frumoasă, nici mai urâtă, dar avea ceva pe
care îl sesizai abia mai târziu. Numele-i era Daniela.
Se juca senină ca vârsta-i,
râdea ca nevinovăţia, sublim, alerga spre casele celor bătrâni şi
intra cu-n zâmbet mare rostind: ,, sărut mâna!" ... şi chipul bătrân
se lumina ... ,,ai venit, copilă!"
Lăsa o căldăruşă cu apă,
după putinţa-i, căuta cuibarele, primea răsplată un ou, lăsa un braţ de
lemne, apoi binecuvântată pleca mai departe,sărind într-un picior.
Moşul ei drag o aştepta,
bunica sa, încercată de viaţă uitase să mai zâmbească, dar tot o iubea, şi
se aşeza în cerdac şi-i asculta cuvântul moşului:,, a fost odată ca niciodată
... " Daniela era vie, mică toată ...,, un tăciune şi-un cărbune, spune
băiete, spune ...şi-am încălecat pe-o buturugă şi v-am spus o mare şi gogonată
minciună .... şi-am încălecat pe-o lingură scurtă să trăiască cine ascultă
..." şi-asculta, sorbind fiecare rostire de-a moşului drag, drag.
Atunci şi-a promis că va
dărui şi ea poveşti, în cerdacul vechi sau ...nou.
Şi-a venit timpul. Şi
Daniela, adică eu, frumosule cititor, îţi las povestea dragostei de poveste zămislită din
iubirea moşului meu drag .
