Dragostea este un sentiment specific uman. In cazul "necuvantatoarelor "vorbim despre instinct matern, de exemplu. Pentru oameni, dragostea este initial un sentiment, o emotie, ulterior , cu trecerea timpului si cu maturizarea noastra, dragostea devine o responsabilitate asumata.
Iubirea pare a fi un concept, o creatie a umanitatii, care se transforma intr-un deziderat, intr-un "motto" general , fiind parte a existentei noastre de zi cu zi.
Din dragoste si pentru dragoste cred ca s-a nascut...insasi viata pe pamant.
Celelalte sentimente umane precum grija , gandurile bune,speranta,bunatatea si credinta , si-au semnat "actul de nastere" tot spre cinstirea dragostei.
Dragostea inseamna daruire , inseamna lipsa egoismului, inseamna independenta si incredere, iar de cele mai multe ori inseamna renuntare la orgolii personale, la "binele tau" in favoarea "binelui celuilalt", inseamna, prin urmare, sacrificiu.
Tocmai din acest motiv consider ca dragostea este o responsabilitate asumata.
Slavita si blamata deopotriva , intr-o continua antiteza ,de scriitorii lumii , elogiata asemenea unei zeite inca din Antichitate,pentru dragoste si in numele ei stim ca au avut loc razboaie.
Dar conflictele erau, de fapt, "in numele "orgoliului nostru marunt, meschin, atat de incompatibil cu sentimentul de dragoste.
Dragostea este sublima, in opinia mea, nu "chiar"prin sacrificiul ei , ci, datorita sacrificiului pe care il cere, dar....il si ofera.
