Imi aduc cu drag aminte , in recile ierni din copilarie , in care temperatura era prea mare ca sa pot sa ies si eu sa ma joc pe afara in care acele frumoase pasarele nu imi mai cantau dimineata iar copacilor nu le mai flutura vantul frunzele .
Eu, micul copil al mamei , cu ochi albastri ma uitam toata ziua pe geamul inghetat dinspre drumul inzapezit , si astepta pe cineva , orcine sa vina sa ma vititeza , Iar cand tot stateam incotinu la geam auzeam glasul mamei cum spunea tatei :
-,,Uite ce ochi frumoasi are,,
Si din cand in cand mai trecea bunicul pe la noi , si venea la mine zambind si imi zicea :
-,,Cum iti zice tie,,?
Iar eu cu ochii rosi nu stiam sa raspund , iar bunicul zicea mamei razand:
-Asa-s baietii, prosti!
- Cum ? Danut ii prost? raspundea mama uitanduse la mine si la reactia incantatoare am mea, iar bunicul zicea:
-E nu-i porst , dar asa-s baietii.
Iar mama inchidea usa dorminorului meu iar eu il auzeam pe tata spunand dupa aceea:
-Mama draga ,fa-mi si mie o cafea. sper ca este buna
-
