Era odata un caine care avea o stapana foarte drguta , aceasta se juca mereu cu el prın cure sau prın parcurı , eı deobıcei obıjnuıau sa se duca prıntr-o padure alaturata de casa lor , soarele era foarte bland , zumzetul de albıne era foarte frumos , dar ıntr-o zı caınele sı stapana au observat acolo-n zare un puı de catelus care a fost abandonat asa ca sau gandıt sa ıl adopte , au ajuns ınapoı acasa lau ıngrıjıt ıar puıul de caine era foarte ferıcıt ıar acesta acum face parte dın famılıa lor. (e bıne asa?)
