Azi, fiind o zi frumoasă, m-am hotărât împreună cu prietenii să mergem la pădure.
Fericiți, am pornit imediat spre pădure.Era uimitor! Natura era miraculoasă, mai ales când razele soarelui ne mângâiau.Am mers să ne plimbăm prin inima întunecată a pădurii , explorand.Fără să ne dăm seama că doritul soare a intrat în norii cenușii, noi am continuat.Dintr-o dată, pe micile frunzulițe ale copacilor, cădeau picături de apă.În acel moment ne-am dat seama că plouă.Vântul începuse să adie, iar poaia rece era din ce in ce mai abundentă.Era rece ca geața, iar picăturile deveneau din ce în ce mai mari.Noi încercam să ne ascundem.La un moment dat, ploaia începuse a fi un joc de picături reci și foarte mari.Am încercat să ne ascundem, fugiind din pădure.Ploaia începea să se intensifice și din ce în ce mai puternică .Tot cerul era cenușiu, nimic nu mai era în cale, decât ploaia care se dezlánțuia peste noi, aceasta speriind tot ce îi ieșa în cale.După câteva ore de chim, pe cer a apărut strălucitorul soare mult așteptat.
Noi am plecat acasă și susținad că vom mai merge la pădure, dar nu când va ploua.
