era o zii posomorit,deja era duma ameaza si ma intorceam de la scoala mergind pe drum vasusem ca nui ca de obice nui nimeni icun copil si doar cioriile zburau si croncaiau.incepuse sami fie frica si miam spus ca totul e inregula si doar e fantezia mea bogata.acasa.ascultind muzica si plimbinduma pe drum auzisem ceva din spaate intorinduma vasusem cum cladrea de alaturi se prabuseste pe loc.in gindul meu figi dar corpul statea incremenit si privea cum se prabusestee cladirea.am avut de de strigat oamenii de sunat la ajutor de a fii cineva puternic.eu doar ma prefaceam pentruca in nauntrul meu era o multime de fluturii.
