Era vara.Soarele ardea cu putere.Vintul deja nu mai era atit de zglobiu.Pasarelele se ascudeau si ele pe la cuiburile lor,de arsita soareleui dogoritor.
Si eu la fel stateam in casa la umbra,si ma feream de razele soarelui.Dar din intimlare aud sunetul telefonului odata,de doua ori,de trei ori,la un moment dat raspund.Cind colo era prietena mea Corina.Ea ma intrebat daka nu doresc sa merg la padure cu cu dinsa si alte prietene.A spus ca va fi interesant.
Cind am ajuns acolo am inceput sa stringem flori,si stingind floare cu floare,am vazut un cuib de iepuras salbatic.Atunci ne-am mirat toate,am inceput sa hranim mama iepuroaica cu diferite ierburi.Iepurasii erau foarte draguti,eau pufosi,iar blana lor era moale ca puful,si alba ca zapada.De atunci intoata ziu ne duceam la ea ca sai vizitam,si le adunceam intotdeauna cite ceva bun,astfel ei crescind mari n se mai temeau de noi,si intotdeauna se jucau cu noi cind ne vedeau,erau foarte jucausi si plini de energie.
A fost o intimplare minunata,chiar si in ziua de astazi o tin minte.Si acum mi-aduc amite de acei iepurasi draguti.
