LACUL
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca. Si au trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Eadin trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept; Sa sarim în luntrea mica,
Îngânati de glas de ape,
Si sa scap din mâna cârma, Sa plutim cuprinsi de farmec Sub lumina blândei lune �
Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune! Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar. Si lopetile sa-mi scape;
