Umbrele serii sunt ca niste ace ascutite ce strapung zidurile.Cativa pasi inainte,iar farurile oribitoare ale masinilor par ar fi un soare arzător ce te mistuie ,de aici de jos . Totul e ca un labirint intortocheat ,iar eu sunt doar o făptură fragilă si ratacitoare intr-o lume gigantică.
Ma strecor printre pasii grabiti ai oamenilor ,printre fiecare crapatura de asfalt rigid,printre iarba inalta ca o liana ,printre fiecare dintre voi.
Sunt invizibilă ,aşa e ? Sunt ca un fir de praf negru care mâine poate fi zdrobit sub tălpile voastre grele si necrutătoare ,iar voi nici nu veti observa .
