George Coşbuc-Vara
Priveam fără de țintă-n sus-
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaş cu fruntea-n soare,
De pază țării noastre pus.
Şi ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin

Plutea-ntr-acest imens senin
Şi n-avea aripi să mai zboare!
Şi tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ-
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt

Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori şi fete,
Şi ei cântau o doină-n cor.
Juca viața-n ochii lor
Şi vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau către izvor
Ş grauri suri zburau în cete.

1) Încet-încet , apare din nou soarele, iar peisajul prinde contur. Selectează trei imagini dinamice din text şi numeşte sentimentul/sentimentele pe care ți le provoacă acestea.