Răspuns :
Zi de Crăciun
Miroase a cozonaci, a inimi împăcate, a scorţişoară, miroase a pace şi-a Crăciun. Fulgii coboară uşor ca un dans din vară, când râdeam fericiţi, acum stăm încremeniţi. Miroase a lacrimă şi-a neuitare.
Omătul a îngheţat în paşii noştri. Maşina rupe din loc. Fuge cu om drag. El priveşte cerul. Braţele celuilalt cuprind durerea. Aorta atinsă şuvoaie de sânge. Maşina aleargă a speranţă. Ochii se înalţă spre stele, căutând nădejdea.
Zi de Crăciun. A doua din tolba sa şi ultima, aici, pentru om drag. Maşina a oprit. Albul iernii invocă tăcerea. Braţele amorţite ridică om drag. Albul iernii acoperă chipul lui. Sufletul său se ridică spre înalt, în nemurire.
Tăcerea sufocă, plânsul erupe. Alb şi roşu: nea şi sânge, chip senin uşurat de îngeri în drum de veşnică pomenire.
Miroase a cozonaci, a inimi neîmpăcate şi-a neuitare, zi de Crăciun !
Miroase a cozonaci, a inimi împăcate, a scorţişoară, miroase a pace şi-a Crăciun. Fulgii coboară uşor ca un dans din vară, când râdeam fericiţi, acum stăm încremeniţi. Miroase a lacrimă şi-a neuitare.
Omătul a îngheţat în paşii noştri. Maşina rupe din loc. Fuge cu om drag. El priveşte cerul. Braţele celuilalt cuprind durerea. Aorta atinsă şuvoaie de sânge. Maşina aleargă a speranţă. Ochii se înalţă spre stele, căutând nădejdea.
Zi de Crăciun. A doua din tolba sa şi ultima, aici, pentru om drag. Maşina a oprit. Albul iernii invocă tăcerea. Braţele amorţite ridică om drag. Albul iernii acoperă chipul lui. Sufletul său se ridică spre înalt, în nemurire.
Tăcerea sufocă, plânsul erupe. Alb şi roşu: nea şi sânge, chip senin uşurat de îngeri în drum de veşnică pomenire.
Miroase a cozonaci, a inimi neîmpăcate şi-a neuitare, zi de Crăciun !
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!