Se spune ca era odata un om care traia laolalta cu nevasta si soacra . Nici una nici celalta nu era tocmai destepte. Omul avea cu nevasta lui un copilas sugar.Intr-o zi omul pleca de acasa la treburile lui, iar nevasta ramase cu copilasul. Il spala, il infasa si il alapta, apoi il pune sa doarma in albie, langa soba.
Nu tecu mult dupa ce adormi copilul si nevasta icepu sa jeleasca cat o tinea gura, dupa copilasul ei. Iute veni mama ei si o intreba ce are. Ea raspunde ca are sa moara copilasul daca se va sui pisica pe horn si va tranti in capul lui dropul de sare de acolo. Soacra incepu si ea sa boceasca.
Veni omul acasa si afla de ce jeleau ele asa.Speriat de prostia omeneasca, pleca in lume, zicand ca se va intorce numai daca va gasi prosti mai mari ca ele.
Mergand el bezmetic vazu un om care tine un oborocun gos gol cu gura la soare. il lua apoi repede si fugea cu el in bordei. Iar il iesa iar il aducea in bordei si tot asa. Indrebandul afla ca omul facea asa ca sa aibe lumina in bordei.
Uimit de prostia omeneasca omul se intorce acasa la nevasta soacra si copil .
