Marea de vis
Este o dimineata calda din luna august. Stau la
tarmul marii si privesc intinderea nesfarsita de albastru si spuma alba.
Valurile, domoale, se sparg incet spre mal aducand cu ele alge, scoici si
meduze. Pare un dans pe care doar marea il stie si-l repeta fericita si
neobosita, an de an, zi de zi si clipa de clipa. Soarele, abia rasarit, o
mangaie somnoros si o incalzeste cu raze de foc. La orizont apar doua vapoare,
par desenate de un copil naiv si aruncate undeva in zare. Marea le poarta pe
umerii sai ca o printesa fermecatoare si iubitoare si le duce
departe facandu-le sa para in curand niste puncte gri. Linistea diminetii este
tulburata de tipatul pescarusilor, care se lasa spre nisip si se inalta spre
cer, descriind cercuri perfecte. Ei se asaza pe cativa stabilopozi si-si
vorbesc lucruri doar de ei si de mare stiute. Briza le trece prin pene si-i
sburleste ca pe niste pamatufuri. E o atmosfera de basm la malul marii, iar
acum marea pare sa fie doar a mea.
