O zi obisnuita, dar deosebita
Soarele palid se intrezarea printre norii alburii, era o zi obisnuita de martie , deodata se auzi taraitul prelung al ceasului, pe deasupra riului din spatele casei noastre se ridicau aburii ca niste fantasme in aer, salcia din capatul celalat de riu sta cu capul plecat si mereu plinge, insa de data aceasta este ceva deosebit de frumos, cum tine capul plecat, cum deabia se vede cum sia inverzit virfurile crengutelor. Soarele o privi atit de mingietor, de parca si-ar varsa zimbetul peste ea. In spatele acelei salcii se ascunde un puisor de caprioara, atit de frumos, atit de zvelt, un animalut plin de viata si foarte copilaros. Am incercat sa ma apropii de el , insa mai iute ca o sageata a disparut din privirile mele. Privind in padurea ce se intinde pe intreg rinzont, am inteles cit de frumoasa este viata si cit de mult trebuie sa o pretuim.
