Aşa cum matematica este, în oarecare măsură, o formă de artă, la fel artele şi ştiinţele umaniste împrumută o parte din standardele de valoare (şi demonstraţie) din matematică şi ştiinţele exacte. Personal apreciez că cea mai bună scriere în ştiinţele umaniste şi ştiinţele sociale se supune standardelor de rigoare logică, premise valide şi plauzibile şi "dovezi elegante" care sunt susţinute de ştiinţele exacte. O argumentare elegantă în ştiinţele umaniste, ca şi în matematică, este aceea care:
a) foloseşte un minim de ipoteze suplimentare
b) este "simplă" sau succintă
c) este originală, ajungând la concluzii noi şi surprinzătoare
d) se bazează pe premise uşor de susţinut
e) concluziile sale se pot generaliza, putând fi aplicate unor probleme similare.
Însă există rezonanţe chiar mai apropiate între artă şi ştiinţele exacte. Dacă matematica este, într-o oarecare măsură, o formă de artă - cel puţin în ceea ce priveşte procesul său creator - se poate afirma cu uşurinţă şi reciproca: arta poate fi matematică. Chiar în secolele XX şi XXI, când presiunea pentru specializarea disciplinelor a atins apogeul, există artişti care ilustrează eleganţa, frumuseţea şi abstracţiunea matematicii.
