Să le fie ţărîna uşoară băieţilor noştri care ne-au părăsit atît de curînd!...
Şi acum, să ne ridicăm şi să păstrăm un moment de reculegere pentru cei dispăruţi,
care vor fi veşnic în amintirea noastră, aşa cum i-am cunoscut: plini de viaţă şi fără de
astîmpăr... şi să ne limpezim gîndurile privind spre Cişmigiu! care a fost pentru
dumneavoastră, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul.
Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis uşa încet-încet, ca şi cînd mi-ar fi fost
teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau
uşor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste...
Aurul roşu al amurgului poleia frunzele ce foşneau nostalgic, oglindindu-se în
geamurile sclipitoare şi murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărţire, cel mai
trist "bun rămas"!
