Eu doar o sa povestesc, asa pe scut! Deci, m-am dus la biblioteca. Bibliotecara imi zambeste, cerandu-mi titlul cartii pe care vreau s-oimprumut. Ii spun numarul. Il cauta, il cauta, il cauta. Ma uit la ceas. Constat ca au trecut cincisprezece minute de cand a inceput sa caute cartea. Vazand ca nu e pe niciunul din rafutrile din fata, merge in arhiva. Dupa inca zece minute, in sfarsit o gasi. In spatele meu se stransese o coada lunga de douazeci de persoane. Cartea fusese pe al doilea raf al arhivei. Intr-un mod ciudat, eu il vazusem de dinainte. Imi sarise in ochi culoarea verzui- arprinsa a copertei. Imi dadu cartea, dupa ce ma inregistra. Ceilalti clienti erau nerabdatori. Plec, stanjenita ca din cauza mea bibliotecara a pierdut atat timp. Puteam pur si simplu s-o "resping" politicos. Nu am facut-o. Motivul era unul faorte simplu. Nu i-am spus asta de frica c-ar putea sa se infurie. Aceasta eu am socotit ca s-ar datora faptului ca a cautat cartea in zadar. Dar, dupa aceea, starea de stanjenealani-a disparut, caci bibliotecara imi zambise bland.
