Numele ei este Lola. Un nume pretentios dar si comun. Am gasit-o la intrarea din
casa scarilor. Mieuna anemic ,deci neconvingator. Sincer, mi s-a facut mila de
mata ( de pisica). Initial ,intentionam sa-i dau ceva de mancare si s-o las de unde
am luat-o. Mda. Intre timp ....m-am lasat imbunat de statura ei mica ( era un pui) , de mieunatul care devenise suav si de ochisorii ei ca doi nasturei .
Problema se punea daca ai mei ar fi fost de acord s-o tinem in casa.
In fine, sa nu mai lungesc povestea , initial am ascuns-o in dulap .Mama a depistat-o prima - mieuna saraca pisica - s-au privit una pe alta pret de cateva minute bune ,ulterior am decis sa o adoptam.
Lola face parte din "neamul pisicesc",dar nu are nimic extraordinar , adica nu-i de
rasa ( e autohtona) , se joaca , toarce ( cand e multumita),se zbarleste ( cand e
nemultumita) , mananca cu gratie ,dar si cu pofta, ce mai, e un membru al familei mele
