Fetița și căpșunica
Într-o zi frumoasă, o fetiță se juca în grădină. Era în sezonul căpșunilor. Deodată, o căpșunică o strigă pe fetiță:
-Hei tu! Fetițo! Vino aici!
-Eu?
-Mai vezi vreo fetiță pe aici?
-A, da.
-De-ai știi ce norocoasă ești!
-De ce crezi că sunt norocoasă? Tu ești o căpșună, ești dulce! Eu nu!
-Eu am doar ghinion. Tu poți merge oriunde, dar eu nu. Stau aici, apoi, după ce m-am copt, sunt culeasă de oameni. Tu trăiești. Te bucuri de viață.
-Nu gândi așa, căpșunico!
-Iar, apoi...
-Apoi ce?
-Sunt mâncată! Mi-e frică! N-am mai fost mâncată niciodată! Oare cum e?
-Vrei să îți demonstrez eu?
-Da! Vreau!
Și atunci fetița o luă pe căpșunică și o înghiți. Căpșunica strigă, dar degeaba.
-Mmmm! Ce bună a fost!
