În opinia mea poezia "Seara pe deal" de Mihai Eminescu este o idilă în care sentimentul naturii amplifică sentimentul iubirii pe măsură ce sentimentul de tristețe scade .Starea din poezie este creată prin expresiile:„buciumul sună cu jale”, „apele plâng”, care, prin sugestiile lor, prin iradierea celui mai puternic sentiment, adică melancolia, angajează pe cititor în perceperea afectivă a imaginilor vizuale şi auditive:„Turmele-/ urc, stele le scapără-n cale, /Apele plâng, clar isvorând în fântâne”, din care iradiază sentimentul naturii.