Răspuns :
Octombrie. Zi tristă de toamnă, cu ploaie şi vânt ce anunţă apropierea iernii.
Şcolarii, înfofoliţi şi cu ghioydanele grele, se grăbesc spre şcoală, unde-i aşteaptă sălile de clasă. Frigul toamnei nu le potoleşte neastâmpărul şi gălăgia. Adunaţi în clasă, ei povestesc ultimele năzdrăvănii sau repetă împreună lecţiile.
Deodată, uşa clasei s-a deschis şi intră doamna învăţătoare. Nu e singură ; grăsuţă, pistruiată şi cu o servietă mai mare decât ea, Maria, noua noastră colegă, îşi ascunde timidă mânuţa în mâna caldă a doamnei învăţătoare.
Zilele de şcoală trec repede, dar Maria rămâne la fel de tristă şi de tăcută ca în prima zi. Grăsuţă şi peltică , nu se amestecă în gălăgia de pe coridor. Ochii ei privesc visători spre fereastră.
Un caiet de pe banca Mariei cade cu zgomot şi un desen îmi atrage atenţia. Un vrăjitor, o baghetă fermecată şi o prinţesă numită “Speranţa” .
Maria primeşte glumele colegilor ei, le adună în suflet şi de acolo se naşte speranţa de a fi frumoasă.
Mâna ei talentată pune pe hârtie în desene minunate tot cuprinsul sufletului. Ridic ochii şi o văd pe Maria frumoasă. Este frumuseţea talentului şi a cuminţeniei pe care nu am văzut-o până atunci.
Ne întrecem să îi câştigăm prietenia, pentru că alături de ea suntem ceva mai bogaţi.
Şcolarii, înfofoliţi şi cu ghioydanele grele, se grăbesc spre şcoală, unde-i aşteaptă sălile de clasă. Frigul toamnei nu le potoleşte neastâmpărul şi gălăgia. Adunaţi în clasă, ei povestesc ultimele năzdrăvănii sau repetă împreună lecţiile.
Deodată, uşa clasei s-a deschis şi intră doamna învăţătoare. Nu e singură ; grăsuţă, pistruiată şi cu o servietă mai mare decât ea, Maria, noua noastră colegă, îşi ascunde timidă mânuţa în mâna caldă a doamnei învăţătoare.
Zilele de şcoală trec repede, dar Maria rămâne la fel de tristă şi de tăcută ca în prima zi. Grăsuţă şi peltică , nu se amestecă în gălăgia de pe coridor. Ochii ei privesc visători spre fereastră.
Un caiet de pe banca Mariei cade cu zgomot şi un desen îmi atrage atenţia. Un vrăjitor, o baghetă fermecată şi o prinţesă numită “Speranţa” .
Maria primeşte glumele colegilor ei, le adună în suflet şi de acolo se naşte speranţa de a fi frumoasă.
Mâna ei talentată pune pe hârtie în desene minunate tot cuprinsul sufletului. Ridic ochii şi o văd pe Maria frumoasă. Este frumuseţea talentului şi a cuminţeniei pe care nu am văzut-o până atunci.
Ne întrecem să îi câştigăm prietenia, pentru că alături de ea suntem ceva mai bogaţi.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!