Ieri umblam prin foșnetul frunzelor uscate ,admiram cerul, ,am eșit la o plimbare prin parcul din chiorchine a bunicii.Cîntecul tainic si croncănitor a codrilor,aveam năzuința de a lua zborulși sa ma uit in norii plumburii de cenușă.Să privesc cu mărinimie la stoluri ce se pierd dincolo de orizont.Mă cuprindea tainic o infiorare cînd vedeam vînturile năluce ce se abăteau spre mine.M-am așezat pe o buturugă am oftat nițel și mam dus în vale căci venea o ploaie de aceea ciobănească .Ce m-a uimit complet e că grădina ceea e mereu plină cu povești ce mă alungă-n misterul gîndurilor mele ,,Grădina bunicii"mereu am considerato mama poveștilor .
