Intr-o zi,Alexandra merse la bunici.Iubea gradina cea colorata si parfumata iar copacii cu fructele zemoase o incantau cu gustul lor.
Alexandra,curioasa, a intrebat-o pe bunica ei:
-Bunico,cum au reusit aceste plante sa creasca mari si frumoase?
-Pai,eu le-am plantat.Le ud in fiecare zi si am grija de ele ca pe proporii mei copii.
A doua zi,fetita s-a trezit devreme.A plantat doua lalele si un pomisor! Bunica a fost mandra de fetita. Acelea erau florile cele mai colorate din toata gradina si cel mai mare copacel din livada.
Peste un an,fetita admira florile si copacelul ce crescusera.
-Parca ar fi niste oameni adevarati,bunico! Parca zambesc!
-Zambesc pentru ca esti tu in preajma!
