Când eram mică , mama mea era plecată la o
înmormântare și pe mine m-a lăsat cu bunica . La ora 6 , a venit o
prietenă să mă cheme la ea acasă . Bunica a zis că mă lasă doar 2 ore .
Se făcuse ora 9 și eu nu eram acasă . Bunica s-a panicat și a îneput să
mă strige pe stradă . Ea nu știa unde stă prietena mea . Până la urmă ,
auzind strigătele ei disperate , am ieșit să văd de ce strigă . Ea mi-a
zis : Știi cât e ceasul ? Și zic eu : sunt prea mică și nu am învățat .
Și am început să plâng ... în seara aia .. bunica mea m-a învățat să
citesc ceasul :)))) .
Cu plăcere .
