Un copac bătrân
Întotdeauna natura a completat pustiul din viața oamenilor. Mereu există câte un peisaj pe placul oricărui om.Din cele mai vechi timpuri ființele muritoare au fost completate de verdeață , și voie bună.
De curând , am mers pe traseul Sibiului , la o pensiune , numită Sânziana. Totul era complet natural acolo , ca la vechia casă de la țară a bunicilor , unde oamenii modește duc un trai decent și iubesc animalele din jur, fiind înconjurați de aerul tare de la munte.Cum am ajuns cel mai mult m-a impresionat modul în care a fost așezat acel loc turistic. Era o căbănuță ,destul de încăpătoare , cu câteva etaje , făcută din lemn , manual , pe stilul vechi.
Cum am ieșit puțin la o plimbare de seară , pe lângă acel loc mirific , am dat de un copac destul de bătrân , cioblit de anotimpurile trecute.Nu am prea multe informații despre istoria sa , dar tot ce știu este că , înainte , fusese un fel de peșteră pentru o fetiță de 10 anișori , care plecase de acasă , pentru că părinții săi nu o înțelegeau.Acolo fusese vrăjită să se transforme într-o căprioară a pădurii , iar zvonurile zic că s-ar plimba și azi pe lângă acel copac.
A doua zi , am făcut o poză lângă trunchiul copacului , înainte de plecare . Este uimitor cum am fost înzestrați cu atâtea daruri naturale !
