Într-o sală de clasă, elevii au plecat fericiți. Erau fericiți, pentru că mai aveau două zile de școală, după care îi aștepta vacanța. După ce sala de clasă a rămas goală, apăru o fată frumoasă, îmbrăcată într-o rochie de culoarea cerului senin. Părul ei era auriu, ca spicul grâului. Era foarte fericită. După ea apăru o altă fată, cu un păr de culoare închisă, ca și mina de creion, și cu o rochie de culoare albă. Ea era tristă.
Atunci, fata cu părul de aur, care se numea Vacanța, o întrebă pe fata cu părul negru, numită Școala:
-De ce ești tristă? Ar trebui să fii bucuroasă! Vine vara! Și mă aduce și pe mine!
-Tocmai de asta sunt tristă! Elevii te iubesc mai mult decât pe mine!
-Așa este, dar tu ai un rol mai important în viața elevilor
-Dar nu vezi? Pe tine te așteaptă de când încep anul școlar!
-Dar tu îi pregătești pentru viața pe care o vor avea. Tu îi înveți totul. Eu nu pot face asta! De aceea ești importantă!
-Nu prea cred... Pe mine mă urăște fiecare.
-Uneori, îmi doresc să fiu eu Școala. Să știi. Așa, aș știi că fac ceva folositor pentru copii.
-Serios?
-Da. Ce-ai zice să schimbăm rolurile? Tu poți fii în această vară Vacanța, și eu Școala în toamnă.
-Mi-ar plăcea!
-Ar fi frumos. Ar fi o experiență nouă.
-Îți mulțumesc!
Și cele două s-au hotărât să o facă. Pentru a avea experiențe noi.
