Sunt o fire mai boema , mai visatoare de felul
meu.Imi place sa admir natura in toata splendoarea ei .Si la scoala
,colegii stiu ca sunt o fata mai deosebita ,atat fizic cat si moral.Imi
amintesc si acum ce am patit la ora de istorie.
O zi caniculara ,toti
ne faceam aer cu ce aveam la indemana.La un moment dat am pus capul pe
banca si am inceput sa visez cu ochii deschisi ,la mare ,cum ar fi fost
daca ma racoream cu un suc.Am adormit.Profesoara s-a apropiat de mine
,in clasa era o liniste mormantala,si deodata cu un glas grav imi tipa la ureche .
Am sarit in sus bolborosind:Dacii si romanii....Cine,unde ,cand vin dacii la mare? m-am trezit din somn speriata si agitata.
Toti colegii erau pe
jos de ras.Aveau si de ce .Fata mea era rosie ,ochii impaienjeniti ,eram
speriata dar si foarte rusinata.
Atunci m-am scuzat fata de profesoara spunand ca vorbele dulci si mieroase ale dumneaei m-au dus pe taramuri de vis.
Profesoara
m-a iertat ,inca mi-a dat un pahar cu apa sa-mi revin ,de atunci invat
istorie pe rupte si incerc sa stau treaza cu toate ca aceasta materie ma
plictiseste.Doar colegii rad si azi de mine ,mai arunca cu cate o
hartie ,imi dau coate doar sa nu ma fure visarea si pe deasupra imi spun
si somnoroasa.
