Chiar daca frumusetea unui loc ma face sa exclam
de fiecare data fara voie, acum am ramas fara cuvinte.
Ma plimbam linistita prin parc impreuna cu prietenele si ne simteam minunat impreuna. Ne-am oprit pe o banca, iar eu am cazut pe ganduri; priveam ochiul de apa plin de nuferi si incercam
sa-mi tin respiratia. Unde de apa se formau din loc in loc, semn ca vreun
pestisor trecea grabit pe acolo. Maiestuos si in tacere pe
lacul lucitor aluneca o lebada ca o
corabie alba purtata de un vanticel incet. Totul se depana in liniste si fara
vreun pic de zgomot. Pana si micutele pasarele, care ciripisera si inveselisera
atmosfera pana acum, au tacut si parca urmareau fascinate spectacolul diminetii.
Tot in liniste m-am ridicat de pe banca si m-am asezat si eu la umbra unui copac si mi-am scos carnetelul
in care-mi faceam insemnari de vacanta.
Uimitor, dar primul cuvant pe care
l-am trecut acolo a fost ''tacere'', iar apoi, in loc sa scriu, am
desenat .
