Răspuns :
Simfonia clasică se dezvoltă la Viena în ultimele decenii ale secolului
al 8-ulea și în principal este legată de numele compozitorilor Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven.
Simfonia clasică are în general patru părți:
1.Prima parte în tempo rapid , structurată sub formă de sonată bitematică și repartizată după schema „expoziție-dezvoltare-repriză”. Uneori este precedată de o scurtă introducere lentă.
2.Mișcarea a doua este lentă și permite mai multe abodrări formale; se folosesc cel mai mult forma de romanță cantabile, tema cu variațiuni și rondoul. W.A. Mozart introduce în această parte și forma de sonată .
3.Mișcarea a treia, în tempo de menuet constituie de obicei partea cea mai scurtă a simfoniei. Începând cu Ludwig van Beethoven, menuetul este înlocuit de scherzo, într-un tempo mai rapid și dansant.
4.Finalul are un tempo rapid și este construit cel mai adesea ca rondo, dar și în formă de sonată sau ca temă cu variațiuni.
Simfonia clasică are în general patru părți:
1.Prima parte în tempo rapid , structurată sub formă de sonată bitematică și repartizată după schema „expoziție-dezvoltare-repriză”. Uneori este precedată de o scurtă introducere lentă.
2.Mișcarea a doua este lentă și permite mai multe abodrări formale; se folosesc cel mai mult forma de romanță cantabile, tema cu variațiuni și rondoul. W.A. Mozart introduce în această parte și forma de sonată .
3.Mișcarea a treia, în tempo de menuet constituie de obicei partea cea mai scurtă a simfoniei. Începând cu Ludwig van Beethoven, menuetul este înlocuit de scherzo, într-un tempo mai rapid și dansant.
4.Finalul are un tempo rapid și este construit cel mai adesea ca rondo, dar și în formă de sonată sau ca temă cu variațiuni.
Vă mulțumim pentru vizita pe platforma noastră dedicată Ed. muzicală. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu entuziasm să reveniți și vă invităm să ne adăugați la lista de favorite!