Ca de obicei scoala aceasta nu mă lăsa în pace fără teme, probleme, ortografii si teoreme. Ca de obicei aceeasi profesori care puneau aceleasi întrebări pentru a vedea cît de atenti suntem. Ca de obicei aceeasi notă care îmi făcea cu ochiul spunînd: Nu se va mai termina această săptămînă. Dar ce credeti s-a întîmplat ceva ce m-a fascinat complet, m-a lăsat cu gura căscată si cu bucuria ce se arăta de la un kilometru. Ajungînd la scoală tristă si neinteresantă am auzit o veste care mă făcea să sar in sus de bucurie. Profesorii nu erau la scoala. Scoala era deschisă însă profesori....neaa nu era nici unul. Am încercat să îi caud în cabinete, pe holuri chiar si în toalete, dar bucuria inimii iar îmi făcea cu ochiul. Am început să le spun colegilor că ar trebui să devastăm scoala...presupuneam eu că sîntem siguri pe această planetă si nimeni nu ar fi în portivă. Toti erau uimiti si nu prea credeau veste că profesorii au dispărut fără urmă. Am început să stricăm tot, să vopsim peretii din hol, să aruncăm toate lucrurile, testele care aflasem că am doar note de 6-7. Eram întratît de fericită că nu mă puteam opri din a face dezordine. Cînd venise timpul să dăm si foc scolii un sunet se auzi. Niste sunete de pantofi, foi si discutii despre teme. Erau chiar ei ,,profesorii,,. Doamne însă noi deja dădusem foc. Cred că mi-am meritat pedeapsa am vîndut timp de doi ani toate jocurile, benzile-desenate, si jocurile online pentru a face bani pentru constructia scolii. Sper să nu mai am asa zile nasteptate.....pfff
