''Veveritele
jucause''
Intr-o padure de conifere de la poalele muntilor
traia o familie de veverite, mama, tata si doi pui.
Intr-o zi, pe cand primii fulgi incepusera sa
valseze prin aer si sa se aseze maiestuos pe crengile brazilor si pe pamant,
cei doi pui au profitat de neatentia parintilor si au iesit sa admire
spectacolul iernii. Era ceva ce nu mai vasurera pana acum, pentru ei fiind
prima ninsoare. Alergau din copac in copac si incercau sa prinda fulgii, sa-i
adune cu labutele si sa vada ce-i cu ei. Distrandu-se copios, nu si-au dat
seama ca s-au indepartat de scorbura si s-au ratacit. Ziua se departa
incet-incet, iar seara, cu mantia sa stralucitoare isi facea aparitia. Odata cu
ea, vantul rece si nemilos le zburlea blanita si-i facea sa tremure de frig. Au
inceput sa planga si sa se stanga in brate cu labutele pentru a se incalzi.
Parintii ii cautau peste tot. Vazand-ui Luna, cum isi striga puii si nu-i
gasesc, aceasta si-a intins o raza si a luminat usor padurea. Printre crengi
parintii si-au zarit puii speriati si i-au luat repede acasa.
I-au multumit Reginei Noptii si si-au strans in
brate cu drag puisorii.
