Noapte de mai
E seara.Pe cer nori cenusii se plimba alene.
Luna palida ma priveste de sus cu ochi tristi.Ma uit spre padure ce demult era plina de culoare iar acum, ea tace in singuratate.Nu zaresc nimic si astfel trec minute ce par ore-n sir. E cald si astept cu nerabdare ca sa pot vedea macar o miscare. Ceva imi distrage atentia dupa ce am stat atata . Nori de plumb acopera vazduhul si totul se schimba.Poua! Cu picuri reci de gheata natura se dezlantuie iar cerul devine un camp de lupta.Totul e uimitor. Multe pasarile ce pareau adormite, acum ies la vanatoare cu gandul a prinde macar un mic ratacit.Asa trece toata noaptea pana in zori, cand totul se domoleste si revine la normal. In tot acest timp am putut vedea cum padurea devine dintr-o data, mai fascinanta ca nimic altecava in timp ce fasii de lumima o evidentiau cu splendoarea ei.
Asa mi-am petrecut eu noaptea, acultand strigatele naturii si toate rugamintile ei,dar mai ales privind-o.
