Prima strofa reprezinta chemarea launtrica a pietului, spre implinirea destinului sau. Cand pornesti pe acest drum, nu poti cunoaste dinainte distanta parcursa, sau rezultatul final, stii doar ca trebuie sa meri inainte, sa evoluezi, pana cand vei atinge potentialul maxim.
Pe acest drum al dezvoltarii personale, sub toate aspectele, au mers multi, foarte multi. Unii au reusit, altii nu. Insa cararea este batatorita de incercari.
Iata insa ca in efortul lui de a se perfectiona, untalneste iubirea. Iubirea ii acapareaza atentia, energia, iar vechiul vis devauto dezvoltare este uitat. Peste timp se intreaba nostalgic, unde ar fi ajuns daca si-ar fi continuat drumul sau?
P.S. voi da un raspuns personal: cu siguranta ar fi fost departe, insa SINGUR.
