O fapta buna
Intr-o zi de primavara tarzie,Mihai a mers impreuna cu prietenul sau,Andrei,la o plimbare prin poienita din padure.
Mireasma florilor le incatau mirosul,iar cerul era senin,ca floarea de nu-ma-uita.
Deodata,pasind cu migala,zari pe un fir strasnic de papadie,in iarba ce frageda,un carabus ce suie in hainuta lui aurie .
-Draga copilule ! Ai mila de mine si du-ma pana la izvorul de dincolo de poenita , sa imi revad fartii,surorile..spuse carabusul,care ratacea de mlt timp.
Copilul statu pe ganduri.
-Haide sa il duce ! glasui Andrei,cu inima buna.
-De acord ! se auzi vocea lui Mihai !
Carabusul merse la izvor,impreuna cu cei doi prieteni.Ajuns,isi revazu parintii,fratii si surioarele.I imbratisa.
Ce mare bucurie !
-Iti multumesc,glasui cu ochii inlacrimati carbusul
-Nu ai pentru ce !
Cei doi copii.Mihai si Andrei se intoarsera acasa,cu gandul ca au facut o buna fapta !
