Cantecul pasarilorDintre
toate animalele, numai pasarile si (lucru foarte curios) anumite specii
de broaste si brotacei produc sunete melodiioase, placute auzului
nostru. Dar nu toate pasarile au un cantec placut din punctul nostru de
vedere, al oamenilor. Apdurile virgine ale Americii de Sud, Africii si
Arhipeleagului Malaysia
rasuna mai cu seama detipetele ragusite ale papagalilor, tucanilor,
pasarilor-paradis si ale altor pasari mari cu penajul stralucitor. Aici
nu se aud cantece melodioade care sa poata fi comparate cu cele ale
privighetorilor imbracate atat de modestm cu cantecul sturzului sau al
silviei cu cap-negru.
O
vizita la un amator priceput de pasari cantatoare este intotdeauna
foarte placuta. Ai impresia ca te afli intr-un colt de padure sau de
camp. Cat de mult te poate odihni cantecul pasarilor in mijlocul iernii!
Cand afara este un ger cumplit, din cele patru colturi ale
apartamentului rasuna trilurile melodioase ale privighetorilor, ruladele
mai modeste ale pitigoiului si ciocarliei, fluieratul patrunzator al
ticleanului si ciripitul vesel al scatiului si sticletelui.
Numeroase
pasari cantatoare, atat in natura cat si in captivitate, stiu sa imite
sunetele pe care le aud. Deosebit in aceasta privinta este graurul, care
pe langa faptul ca reproduce cantecul altor pasari, imita de asemenea
si oracaitul broastelor, scartaitul cumpenei fantanii, sunetele
patrunzatoare ale unui fierastrau, nechezatul unui manz, fluieratul
omului sau claxonul unei masini. De asemenea, graurul emite uneori
sunete foarte stranii, pe care probabil ca le-a auzit in timpul cat si-a
petrecut perioada de iarna in indeparatele tinuturi meridionale.
Graurii si papagalii crescuti in colivie pot sa reproduca arii muzicale
si chiar sa pronunte cuvinte izolate. O asemenea aptitudine de a imita
sunetele dovedeste nivelul inalt de dezvoltare atins de emisferele
cerebrale ale acestor pasari.
Unii
amatori sustin parerea conform careia cantecul pasarilor ar fi legat,
intr-o anumita amsura de sunetele mediului ambiant, sunete care ar juca
un rol de stimul. In cazul apsarilor de apartament, cantecul altor
pasari ar tine loc de stimul. Astfel, pentru a provoca o privighetoare
sa cante etalandu-si tot ce are mai bun, i se da ca tovaras in pitigoi, o
ciocarlie de camp sau
o ciocarlie de padure. Pasarile sunt, de asemenea, stimulate sa cante
sunetele unui instrument muzical, de o transmisie radiofonica, freacand
un cutit de o furculita, turnand apa in chiuveta, etc. este posibil ca
in natura rolul de stimuls a fie jucat de diferite sunete si zgomote:
cantecul altor pasari, oracaitul broastelor, fosnetul frunzelor,
murmurul paraielor, scartaitul copacilor, etc. prin urmare, nu este
deloc surpinzator faptul ca ornitologii amatori recunosc notele
fluierului in ruladele pitigoiului, oracaitul broastelor si curgerea
apei in cantecul privighetorii, fluieraturi in cantecul ticleanului si
vocea ciocarliei de camp la canepar. Analizat sub acest aspect, cantecul
ciocarliei poate fi definit ca un ecou armonios al ansamblului de
zgomote care se aud pe vamp sau in stepa intr-o zi de vara calda.
