Bunica mea.Este o femeie minunată.Şi acum vă voi prezenta o zi la bunica.
Acum 2 săptămâni am mers la bunica.Când intrasem pe poarta veche, care zgâria pământul, parcă intrasem în rai.În stânga şi dreapta mea, erau floricele multicolore.Fluturii zburau unul câte unul din tufişurile tinere, formau un lanţ colorat.
Şi chiar şi Grivei mă aştepta dornic să ne jucăm iară!
Din uşa casei, a ieşit o femeie cu părul trecut prin toanele timpului, cu faţa palidă, cu mâini tremurânde, cu o rochiţă albă ca zăpada şi nişte bulinuţe roz, cu un şorţ de bucătărie albastru ca marea, era bunica mea.În mâinile ei fragile, avea o tavă cu fursecuri scoase din cuptor.Puteai gusta doar mirosând fursecurile.M-a pupat pe obraz, şi ca de obicei ne-am distrat prin grădină, împreună cu Grivei!
Când a venit vremea să plec, cristale reci îmi înveleau obrajii.Dar ştiu că o să mă întorc înapoi!
