viaţa e frumoasă şi trebuie făcut în aşa fel ca acest lucru să-l poată confirma oricine pe pământ. Cum?! Doar simţind, nu? Teama de frumos, de estetică, e primul semn al neputinţei. Iar neputinţa? Crede cineva că va salva lumea?Cum să privim atunci frumuseţea? Este un om urât chircit şi pe dinăuntru? Este un om frumos plin de armonie? Democraţia spune că oamenii sunt egali. Creştinismul ne îndeamnă să privim dincolo de faţă, să punem preţ pe suflet.Omul cu adevărat frumos în forul lui interior este acela în care adâncimile sufleteşti sunt liniştite, care emană calm, odihnă, îmbiindu-i pe toţi cei din jur la odihnă, care grăieşte despre linişte şi pace într-o lume măcinată de războaie de tot felul, în prezenţa căruia ne eliberăm de tensiunea şi de strânsoarea care ne cuprind prea adesea inimile.Prin Frumuseţe, respirăm adevărul. Lăsaţi-vă învăluiţi de Frumuseţea Absolută! Astfel, vom salva lumea.
sper ca team ajutat:D:D**
